2 definiții pentru corencios

corencios, ~oa smf, a [At: PAȘCA, GL. / Pl: ~oși, ~oase/ E: cf mg karánkodik] (Trs; mgm) 1-2 Supărăcios. 3-4 (D. vite) Bătăuș.

corenciós, corencioásă, corencióși, corencioáse, adj. (reg.) (om) care se tulbură iute; supărăcios, bătăuș.

Intrare: corencios
corencios adjectiv
adjectiv (A51)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular corencios corenciosul corencioa corencioasa
plural corencioși corencioșii corencioase corencioasele
genitiv-dativ singular corencios corenciosului corencioase corencioasei
plural corencioși corencioșilor corencioase corencioaselor
vocativ singular
plural