COPCĂ³, copci, s. f. 1. Gaură, spărtură făcută în gheața unui rîu, a unei bălți etc., pentru pescuit sau pentru scos apă. ♦ Expr. A se duce pe copcă = a se pierde, a fi pierdut, irosit, distrus; (despre oameni) a o păți. 2. Gaură făcută într-o șiră de paie, în care se ține uneori pleava. 3. Scobitură, groapă făcută în pămînt, în piatră etc. – Bg. kopka.