contradicție sf [At: MAIORESCU, L. 107 / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr contradiction, lat contradictio] 1 (Flz) Categorie care exprimă starea lăuntrică a tuturor obiectelor și proceselor (corelația de unitate, legătura, coexistența și lupta laturilor, proprietăților și tendințelor contrare, proprii fiecărui obiect sau proces), constituind conținutul, motorul dezvoltării, cauza tuturor schimbărilor din univers, a evoluției de la inferior la superior. 2 (Îlav) În ~ cu În opoziție cu... 3 (Îal) În dezacord cu... 4 (Flz) Raport logic între două noțiuni, judecăți, concluzii, care se exclud reciproc. 5 Nepotrivire între idei sau fapte Si: contrazicere (1). 6 (Îs) Spirit de ~ Tendință a unor oameni de a contrazice pe ceilalți.