contractus sn [At: (a. 1796) IORGA, S. D. XII, 214 / V: (înv) ~trat~, ~rotaș / Pl: ~e / E: lat contractus] (Înv) Contract (1).

contratus sn vz contractus

contrătus sn vz contratus

contráctuș, s.n. (înv.) Acord scris; contract: „Scris-am la 1768, iară și aceasta să să știe că noi am fost făcut contrătuș pe banii cărților…” (Socolan, 2005: 245). – Lat. contractus (MDA).