O definiție pentru consăteancă


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

consăteáncă s. f., g.-d. art. consăténcei; pl. consăténce

Intrare: consăteancă
substantiv feminin (F26)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • consăteancă
  • consăteanca
plural
  • consătence
  • consătencele
genitiv-dativ singular
  • consătence
  • consătencei
plural
  • consătence
  • consătencelor
vocativ singular
  • consăteancă
  • consăteanco
plural
  • consătencelor

consăteancă

etimologie: