O definiție pentru conposesorat


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

conposesorát s. n., pl. conposesoráte

Intrare: conposesorat
conposesorat substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conposesorat
  • conposesoratul
  • conposesoratu‑
plural
  • conposesorate
  • conposesoratele
genitiv-dativ singular
  • conposesorat
  • conposesoratului
plural
  • conposesorate
  • conposesoratelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)