O definiție pentru conposesorat
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
conposesorat s. n., pl. conposesorate
Intrare: conposesorat
conposesorat substantiv neutru
| substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)