3 definiții pentru conjurator conjuratoare congiuratoare congiurator


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

congiurator, ~oare smf vz conjurator

conjurator, ~oare smf [At: ȘINCAI, HR. I, 347/30 / V: ~ngiu~ / Pl: ~i, ~oare / E: fr conjurateur] (Înv) Conjurat.

conjurator m. 1. cel ce formează sau conduce o conjurațiune; 2. pretins vrăjitor.

Intrare: conjurator
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conjurator
  • conjuratorul
  • conjuratoru‑
plural
  • conjuratori
  • conjuratorii
genitiv-dativ singular
  • conjurator
  • conjuratorului
plural
  • conjuratori
  • conjuratorilor
vocativ singular
  • conjuratorule
plural
  • conjuratorilor
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conjuratoare
  • conjuratoarea
plural
  • conjuratoare
  • conjuratoarele
genitiv-dativ singular
  • conjuratoare
  • conjuratoarei
plural
  • conjuratoare
  • conjuratoarelor
vocativ singular
  • conjuratoare
  • conjuratoareo
plural
  • conjuratoarelor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • congiurator
  • congiuratorul
plural
  • congiuratori
  • congiuratorii
genitiv-dativ singular
  • congiurator
  • congiuratorului
plural
  • congiuratori
  • congiuratorilor
vocativ singular
  • congiuratorule
plural
  • congiuratorilor
substantiv feminin (F103)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • congiuratoare
  • congiuratoarea
plural
  • congiuratoare
  • congiuratoarele
genitiv-dativ singular
  • congiuratoare
  • congiuratoarei
plural
  • congiuratoare
  • congiuratoarelor
vocativ singular
  • congiuratoare
  • congiuratoareo
plural
  • congiuratoarelor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)