2 definiții pentru condite


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

condíte s. f. pl. – Bomboane, drajeuri. It. condito (DAR). Sec. XVIII, înv.Cf. conditor, s. m. (Trans., cofetar), s. n., din germ. Konditor; condiment, s. n., din fr. condiment.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

condíte s.f. pl. (înv.) cofeturi, zaharicale.

Intrare: condite
substantiv feminin (F168)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • condite
  • conditele
genitiv-dativ singular
plural
  • condite
  • conditelor
vocativ singular
plural