2 definiții pentru condite
Dicționare etimologice
Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
condíte s. f. pl. – Bomboane, drajeuri. It. condito (DAR). Sec. XVIII, înv. – Cf. conditor, s. m. (Trans., cofetar), s. n., din germ. Konditor; condiment, s. n., din fr. condiment.
Dicționare specializate
Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.
condíte s.f. pl. (înv.) cofeturi, zaharicale.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: condite
condite substantiv feminin
| substantiv feminin (F168) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | — | — |
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular | — | — |
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||