2 definiții pentru condite

condíte s. f. pl. – Bomboane, drajeuri. It. condito (DAR). Sec. XVIII, înv.Cf. conditor, s. m. (Trans., cofetar), s. n., din germ. Konditor; condiment, s. n., din fr. condiment.

condíte s.f. pl. (înv.) cofeturi, zaharicale.

Intrare: condite
condite
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural condite conditele
genitiv-dativ singular
plural condite conditelor
vocativ singular
plural