O definiție pentru condițional-optativ-potențial


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CONDIȚIONAL-OPTATIV-POTENȚIAL s. n. (< adj. condițional, -ă – optativ, -ă – potențial, -ă, cf. fr. conditionnel, it. condizionalefr. optatif, lat. optativusfr. potentiel, lat. potentialis): mod al verbului (personal, predicativ, compus) care exprimă o posibilitate reală condiționată (prin aspectul de condițional), o posibilitate reală dorită (prin aspectul de optativ) și o posibilitate realizabilă (prin aspectul de potențial). Are două timpuri: prezent și perfect, alcătuite din forme de infinitiv (prezent și perfect) precedate de morfemele segmentale aș, ai, ar, am, ați, ar (forme specializate ale auxiliarelor morfologice a avea și a vrea) – aș zice, ai zice, ar zice, am zice, ați zice, ar zice; aș fi zis, ai fi zis, ar fi zis, am fi zis, ați fi zis, ar fi zis (v. condițional, optativ și potențial).

Intrare: condițional-optativ-potențial
condițional-optativ-potențial
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.