O definiție pentru concentrativ


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

concentratív adj. m., pl. concentratívi; f. sg. concentratívă, pl. concentratíve

Intrare: concentrativ
concentrativ adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • concentrativ
  • concentrativul
  • concentrativu‑
  • concentrati
  • concentrativa
plural
  • concentrativi
  • concentrativii
  • concentrative
  • concentrativele
genitiv-dativ singular
  • concentrativ
  • concentrativului
  • concentrative
  • concentrativei
plural
  • concentrativi
  • concentrativilor
  • concentrative
  • concentrativelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)