COMUNITATE LINGVISTICĂ s. f. + adj. (după fr. communauté linguistique, cf. lat. communitas, -atis, it. comunità): grup uman, de mărime diferită, ai cărui membri au în comun o singură varietate lingvistică și normele întrebuințării sale corespunzătoare. Se caracterizează prin: contact verbal (intercomunicare) și integrare simbolică (în localități, regiune, națiune). C. l. moderne diferă la nivel local, regional și național; ele sunt mai puțin omogene decât cele tradiționale.