comănác, comănace, (comânac), s.n. (reg.) 1. Pălărie călugărească, rotundă, fără boruri, confecționată din lână: „Comănacul popii are, în vârf, o cruce” (Bilțiu, 2013: 77). 2. Capacul cazanului de la horincie. 3. Coif (de regulă, din carton): „Îngerii au comânac împodobit cu zgărzi de mărgele multicolore...” (Bilțiu, David, 2007: 141). – Din srb. kalamank (MDA).