3 definiții pentru comânji


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

comânjí vtr [At: DA ms / V: ~ngí / Pzi: ~ésc / E: ns cf tămânji, tămânda] (Reg) 1-2 A (se) murdări. 3-4 A (se) unge. 5-6 A (se) tăvăli.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

comînjí (-jésc, -ít), vb. – A murdări, a mînji, a spurca. – Var. (Mold.) tămînji. Origine expresivă, plecînd de la mînji. Pentru valoarea expresivă a compunerii pe baza lui co-, cf. cofleși, față de fleașcă, copleși, față de pleoști, și probabil de cotropi. După Philippide, ZRPh., XXXI, 304, din lat. commingĕre „a murdări cu urină”, opinie acceptată de Pușcariu, Dacor., IV, 1350 și REW 2085 și reprodusă cu rezerve în DAR. Cuvîntul este rar, în Trans.Der. comînjeală, s. f. (murdărie).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

comânjí, comânjésc, vb. IV (reg.) a (se) murdări; a (se) unge; a (se) tăvăli.

Intrare: comânji
verb (VT403)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • comânji
  • comânjire
  • comânjit
  • comânjitu‑
  • comânjind
  • comânjindu‑
singular plural
  • comânjește
  • comânjiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • comânjesc
(să)
  • comânjesc
  • comânjeam
  • comânjii
  • comânjisem
a II-a (tu)
  • comânjești
(să)
  • comânjești
  • comânjeai
  • comânjiși
  • comânjiseși
a III-a (el, ea)
  • comânjește
(să)
  • comânjească
  • comânjea
  • comânji
  • comânjise
plural I (noi)
  • comânjim
(să)
  • comânjim
  • comânjeam
  • comânjirăm
  • comânjiserăm
  • comânjisem
a II-a (voi)
  • comânjiți
(să)
  • comânjiți
  • comânjeați
  • comânjirăți
  • comânjiserăți
  • comânjiseți
a III-a (ei, ele)
  • comânjesc
(să)
  • comânjească
  • comânjeau
  • comânji
  • comânjiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)