comândắu, s.n. (reg.; înv.) Petiție, plângere: „Și ne-om scrie-on comândău, / La domnu solgăbirău” (Bilțiu, 1990: 8). – Probabil din comânda² „a porunci; a recomanda” + suf. -ău.

comândău, s.n. – (reg.; înv.) Petiție, plângere: „Și ne-om scrie-on comândău, / La domnu solgăbirău” (Bilțiu, 1990: 8; Peteritea). – Probabil din comânda² „a porunci; a recomanda” + suf. -ău.

comândău, s.n. – Petiție, plângere: „Și ne-om scrie-on comândău, / La domnu solgăbirău” (Bilțiu 1990: 8; Peteritea). – Probabil din comânda² „a porunci; a recomanda” + -ău.