colteșel smn [At: ȚIPLEA, P. P. 55 / V: ~lțe~ / Pl: ~ei sm, ~e sn / E: colteș + -el] Trunchi de fag doborât și tăiat.

colțeșel sn vz colteșel

colteșél, colteșele, (coltișel), s.n. Trunchi de copac tăiat în bucăți mici: „Și să-l taie coltișele / Și să-l facă păhărele” (Bilțiu, 1990: 7). – Din colteș + suf. -el (MDA).