COLONADĂ, colonade, s. f. Șir de coloane așezate simetric în partea dinainte sau de jur împrejurul unei clădiri, unei piețe, unei grădini etc. Și în templele mărețe, colonade-n marmuri albe, Noaptea zeii se preumblă în vestmintele lor dalbe. EMINESCU, O. I 44. – Fig. Peste case, ca o mare de lumină, trece vîntul Spulberînd arhitectura colonadelor de fum. TOPÎRCEANU, M. 14. ♦ Loc împrejmuit de un șir de coloane. N-ai decît a te duce... la colonadă, unde lălîii cască gura la mărfurile expuse prin magazine. NEGRUZZI, S. I 329.