colăcășie sf [At: SEVASTOS, N. 99 / V: ~loc~ / Pl: ~ii / E: colăcaș + -ie] (Olt) Orație de nuntă Si: colăcărie (1).

colocășie sf vz colăcășie

COLOCASIA Schott, COLOCASIA, fam. Araceae. Gen originar din India, China și America de S, cca 7 speci, vivace, cu rizomi. Frunze mari, lung-pețiolate, întregi, penat-cordiforme, grupate în mănunchiuri în vîrful tulpinii, persistente. Flori mascule și femele mici, de culoare verde-galben, grupate într-o inflorescență în spadice, cu spata tubulată, separate prin organe neutre pe același spadice. Fructe, bace.

Colocasia esculenta (L.) Schott (syn. C. antiquorum Schott; Caladium intiquorum hort.; C. esculentum Vent.). Specie cu flori așezate în spadice, înconjurat de o spată colorata. Rizom tuberos, rotund, terminat printr-un mugur conic, din care pornesc frunzele (care seamănă ca formă cu urechile de elefant) cu pețiolurile lungi de l m, curbate, puternic caniculate spre bază, ovat-cordiforme, peltate, cca 50 cm lățime și 90 cm lungime, verzi-închis sau purpurii (Pl. 23, fig. 136).

Colocasia indica (Lour.) Hassk. Specie care iernează în sferă caldă. Tulpină de cca 2 m înălțime. Frunze (la vîrful tulpinii) mari, de un verde plăcut, lucitor, ovat-cordiforme, ascuțite, la bază împărțite în 2 lobi mari, rotunjiți.