COLOANĂ, coloane, s. f. 1. Stîlp cilindric de marmură, piatră, lemn etc., destinat să susțină o parte dintr-un edificiu sau să-l înfrumusețeze. ♦ Coloană vertebrală = totalitatea vertebrelor reunite cap la cap, formînd baza de susținere a scheletului la animalele vertebrate; șira spinării. 2. (Fiz.) Masă cilindrică a unui fluid, închisă într-un tub sau țîșnind cu putere dintr-o conductă sau dintr-un rezervor. Coloană de mercur. 3. Fiecare dintre secțiunile verticale în care se împarte o pagină tipărită de ziar, revistă etc. și care este despărțită de celelalte printr-o linie verticală sau printr-un spațiu alb; p. ext. conținutul unei astfel de despărțiri. ♦ Expr. A pune (pe cineva) pe două coloane = a arăta că cineva a plagiat, expunînd, în coloane alăturate, textul plagiatorului și originalul pe care l-a imitat. ♦ Rubrică într-un formular, registru etc. 4. Șir de cifre așezate unele sub altele (pentru a putea fi adunate). 5. Nume dat mai multor aparate folosite în chimie și în industria chimică, alcătuite dintr-o manta cilindrică verticală de metal, de sticlă etc. care conține materiale adsorbante sau talere de formă specială, materiale filtrante etc. 6. Grup de oameni, de soldați, de vehicule etc. în mers, așezate în șiruri paralele în adîncime. – Fr. colonne.