COLIBAȘ sm. 1 Pustnic care locuește într’o colibă: Sîntul. Ioan ~ul (prăznuit Ia 15 Ianuarie) ¶ 2 ‡ Țăran fără stare care locuește într’o colibă retrasă, afară din sat: mojicii sînt carii... lăcuesc preîn locure osebite și pustii, carii se chiamă venetici sau ~i (PRV.-MB.).