colbot sn [At: VAIDA/ V: ~ă sf / E: colb] 1 (Reg) Prăfuială. 2 (Fig; îf ~ă) Ceartă.

colbotă sf vz colbot

colbot s.n. (reg.) 1. prăfuială. 2. mișcare, zguduire.

colbotă, colbote, s.f. – (reg.) Muncă multă, trudă: „Ai colbotă multă cu oile...” (Grai. rom., 2000; Plăiuț). – Var. a lui colbot „prăfuială” (< colb) (MDA).