Definiția cu ID-ul 910731:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COLȚÁR, (1) colțare, s. n., (2) colțari, s. m. 1. Poliță de formă unghiulară sau triunghiulară, așezată în colțul dintre doi pereți ai unei camere; dulăpior (uneori fără uși) în formă de prismă triunghiulară, așezat într-un colț al camerei. Se găseau cîlți, buci și alte lucruri zăhăite prin cele poliți și colțare. CREANGĂ, A. 97. 2. Cui de fier pe care alpiniștii îl prind pe talpa încălțămintei ca să nu alunece pe zăpadă și pe gheață.