2 intrări

5 definiții

codârlít2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~íți, / E: codârli] 1Căutat prin codirlă (2). 2 Căutat pretutindeni.

codârlít1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: codârli] 1-2 (Reg) Codârlire (1-2).

codârli vi [At: ȘĂINEANU, D. U. / V: cotâ~ / Pzi: ~lésc / E: codârlă] (Reg) 1 A căuta prin codirlă (2). 2 A scotoci pretutindeni.

codârlí, codârlésc, vb. IV (reg.) a scotoci, a cotrobăi, a bodicăi.

codârlì v. a scotoci pretutindenea. [Lit. a căuta prin codârlă].

Intrare: codârli
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) codârli codârlire codârlit codârlind singular plural
codârlește codârliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) codârlesc (să) codârlesc codârleam codârlii codârlisem
a II-a (tu) codârlești (să) codârlești codârleai codârliși codârliseși
a III-a (el, ea) codârlește (să) codârlească codârlea codârli codârlise
plural I (noi) codârlim (să) codârlim codârleam codârlirăm codârliserăm, codârlisem*
a II-a (voi) codârliți (să) codârliți codârleați codârlirăți codârliserăți, codârliseți*
a III-a (ei, ele) codârlesc (să) codârlească codârleau codârli codârliseră
Intrare: codârlit
codârlit participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular codârlit codârlitul codârli codârlita
plural codârliți codârliții codârlite codârlitele
genitiv-dativ singular codârlit codârlitului codârlite codârlitei
plural codârliți codârliților codârlite codârlitelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)