2 definiții pentru cocleanță
cocleánță sf [At: VICIU, GL. / V: ~énță / E: cocleanț] (Orn; reg) 1 Bibilică (Fritilla riomeleagris). 2 Grup de bibilici.
cocleánță, coclénțe, s.f. (reg.) găină indiană; bibilică, câță.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: cocleanță
cocleanță substantiv feminin
| substantiv feminin (F12) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | cocleanță | cocleanța |
| plural | coclențe | coclențele | |
| genitiv-dativ | singular | coclențe | coclenței |
| plural | coclențe | coclențelor | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||