2 intrări

4 definiții

cocăríre sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: cocări] (Reg; rar) 1 Coacere. 2 Gătire la cuptor Si: cocărit1 (2).

cocărí vt [At: DA ms / Pzi: ~résc / E: coace + -ări] (Reg) 1 A coace. 2 A găti.

cocărí, cocărésc, vb. IV (reg.) a coace, a găti.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

COCĂRÍRE, cocăriri, s. f. v. COCĂRI. – [DAR]

Intrare: cocări
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cocări cocărire cocărit cocărind singular plural
cocărește cocăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) cocăresc (să) cocăresc cocăream cocării cocărisem
a II-a (tu) cocărești (să) cocărești cocăreai cocăriși cocăriseși
a III-a (el, ea) cocărește (să) cocărească cocărea cocări cocărise
plural I (noi) cocărim (să) cocărim cocăream cocărirăm cocăriserăm, cocărisem*
a II-a (voi) cocăriți (să) cocăriți cocăreați cocărirăți cocăriserăți, cocăriseți*
a III-a (ei, ele) cocăresc (să) cocărească cocăreau cocări cocăriseră
Intrare: cocărire
cocărire
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cocărire cocărirea
plural cocăriri cocăririle
genitiv-dativ singular cocăriri cocăririi
plural cocăriri cocăririlor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)