Definiția cu ID-ul 440076:


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cocîrja (-jésc, -ít), vb. – A curba, a îndoi. – Var. încorcîrja, (în)cocîrji. Rezultat al unei contaminări al lui cîrje, cu cocoșa, coroia etc. (Pușcariu, Dacor., VIII, 109; DAR); sau mai curînd a lui cîrje (cf. cîrjoia), cu pref. expresiv co-, ca în cofleși, copleși, cotropi.