cocârstóc, cocârstoci, s.m. 1. Pâinea făcută în ajunul de Crăciun. ■ Umblatul cu cocârstocul, obicei de Anul Nou în satele din Maram. Istoric: „La Sânvăsâi, copiii mici, între șase și nouă ani, umblă din casă în casă cu cocârstocu', urând la gazdă: Cocâstroc pă masă, / Voie bună-n casă. Gazda căsî taie din cocâstroc câte-o scrije și le dă la fiecare. Se merge cu cocâstrocu' ca gazda să aibă voie bună tot anu” (Bilțiu, 2009: 147; vol. II). 2. (fig.) Om moale din fire. – Et. nec.

cocârstoc, cocârstoci, s.m. – (fig.) Om moale din fire (Faiciuc, 2008). – Probabil var. a lui cocostârc „barză”.