2 definiții pentru cobzări


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cobzărí [At: DA ms / Pzi: ~resc / E: cobzar] 1 vi A cânta din cobză. 2 vi A se îndeletnici cu cântatul din cobză. 3 vt (Arg; înv; spc; d. băieți) A amăgi fetele cu vorbe frumoase.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

cobzări, cobzăresc I v. t. 1. (d. bărbați) a avea contact sexual cu o femeie. 2. a amăgi, a păcăli. II v. r. (d. femei) a avea contact sexual cu un bărbat.

Intrare: cobzări
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cobzări
  • cobzărire
  • cobzărit
  • cobzăritu‑
  • cobzărind
  • cobzărindu‑
singular plural
  • cobzărește
  • cobzăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cobzăresc
(să)
  • cobzăresc
  • cobzăream
  • cobzării
  • cobzărisem
a II-a (tu)
  • cobzărești
(să)
  • cobzărești
  • cobzăreai
  • cobzăriși
  • cobzăriseși
a III-a (el, ea)
  • cobzărește
(să)
  • cobzărească
  • cobzărea
  • cobzări
  • cobzărise
plural I (noi)
  • cobzărim
(să)
  • cobzărim
  • cobzăream
  • cobzărirăm
  • cobzăriserăm
  • cobzărisem
a II-a (voi)
  • cobzăriți
(să)
  • cobzăriți
  • cobzăreați
  • cobzărirăți
  • cobzăriserăți
  • cobzăriseți
a III-a (ei, ele)
  • cobzăresc
(să)
  • cobzărească
  • cobzăreau
  • cobzări
  • cobzăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)