2 intrări

3 definiții

Explicative DEX

cobăi vi [At: S. BODNĂRESCU, ap. TDRG / Pzi: ~iesc / E: cobe] (D. păsări) A scoate țipete lugubre, prevestitoare de rele.

COBAIE sf. mai adesea COBĂI, GOBĂI pl. Mold. Bucov. 🐦 Păsări de curte: ograda lui era plină de tot soiul de cobăi (SAD.); vorniceasa căsăpea la gîște, rețe și gobăi (GRIG.) [cobe].

Regionalisme / arhaisme

cobăi, cobăiesc, vb. IV (reg.) a scoate țipete cobitoare, a cobi, a geme ca o cobe.

Intrare: cobăire
cobăire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cobăire
  • cobăirea
plural
  • cobăiri
  • cobăirile
genitiv-dativ singular
  • cobăiri
  • cobăirii
plural
  • cobăiri
  • cobăirilor
vocativ singular
plural
Intrare: cobăi
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cobăi
  • cobăire
  • cobăit
  • cobăitu‑
  • cobăind
  • cobăindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • cobăiește
(să)
  • cobăiască
  • cobăia
  • cobăi
  • cobăise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • cobăiesc
(să)
  • cobăiască
  • cobăiau
  • cobăi
  • cobăiseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)