COȚOFANĂ (pl. -fene) sf. 1 🐦 Pasăre neagră, cu pîntecele alb, cu coada lungă, care-și face cuibul în formă de ghem, în vîrful copacilor, e cunoscută pentru limbuția ei, căci îi toacă gura într’una, pentru rapacitatea ei, căci fură ori și ce, chiar de nu-i folosește la nimic (Mold. „țarcă”) (Pica caudata) (🖼 1540): coțofenele s’au abătut pe vîrfurile copacilor (BR.-VN.) ¶ 2 Ⓕ F Poreclă dată Țiganului și Țigăncii: ce te-a apucat, mă rog, coțofano, de cîrîi ca cioara ’n par? (ALECS.) ¶ 3 pl. 🔧 Căpătîiele lișițelor sau furculițelor ce se încrucișează peste inima carului ¶ 4 💒 Bucată de lemn prinsă de doi căpriori, la o casă, ca să nu se desfacă, numită și „cătușă” sau „limba caprei” (👉 🖼 850).