clopoțî, clopoțesc, v.i. (dial.) A trage clopotele; a clopoti: „Granguru a clopoțî / Și cucu de pop' ar si” (Papahagi, 1925: 198). – Din clopoti (DEX, MDA); cf. clopoțel.

clopoțî, clopoțesc, vb. tranz. – (dial.) A trage clopotele; a clopoti: „Granguru a clopoțî / Și cucu de pop’ ar si” (Papahagi, 1925: 198; Botiza). – Din clopoti (< clopot) (DEX, MDA); cf. clopoțel.