O definiție pentru cloncănitură
Dicționare etimologice
Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
CLONCĂNITÚRĂ, cloncănitúri, s. f. Cloncăneală. (cloncăni + suf. -tură)
Intrare: cloncănitură
cloncănitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |