O definiție pentru cloncănitură
Dicționare etimologice
Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
CLONCĂNITÚRĂ, cloncănitúri, s. f. Cloncăneală. (cloncăni + suf. -tură)
Intrare: cloncănitură
cloncănitură substantiv feminin
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||