2 definiții pentru cloncăitură

cloncăitúră sf [At: GORJAN, H. II, 58/16 / Pl: ~ri / E: cloncăit + -ură] Cloncănit (2).

CLONCĂITÚRĂ, cloncăitúri, s. f. Cloncăneală. (cloncăi + suf. -tură)

Intrare: cloncăitură
cloncăitură
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cloncăitu cloncăitura
plural cloncăituri cloncăiturile
genitiv-dativ singular cloncăituri cloncăiturii
plural cloncăituri cloncăiturilor
vocativ singular
plural