2 definiții pentru cloncăitură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
cloncăitúră sf [At: GORJAN, H. II, 58/16 / Pl: ~ri / E: cloncăit + -ură] Cloncănit (2).
Dicționare etimologice
Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
CLONCĂITÚRĂ, cloncăitúri, s. f. Cloncăneală. (cloncăi + suf. -tură)
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de tavi
- acțiuni
Intrare: cloncăitură
cloncăitură substantiv feminin
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||