2 definiții pentru clocotitură
clocotitúră sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: clocotit1 + -ură] 1-4 Clocotire (1-4).
Definiții din dicționare specializate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
clocotitúră s. f., pl. clocotitúri
- sursa: DOR (2008)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: clocotitură
clocotitură substantiv feminin
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | clocotitură | clocotitura |
| plural | clocotituri | clocotiturile | |
| genitiv-dativ | singular | clocotituri | clocotiturii |
| plural | clocotituri | clocotiturilor | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||