2 definiții pentru clocotitură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
clocotitúră sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: clocotit1 + -ură] 1-4 Clocotire (1-4).
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
clocotitúră s. f., pl. clocotitúri
- sursa: DOR (2008)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: clocotitură
clocotitură substantiv feminin
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||