2 definiții pentru clocitură

clocitúră sf [At: COSTINESCU / Pl: ~ri / E: clocit + – ură] 1 Clocire. 2 (Pop) Timpul clocitului. 3 Ouă clocite (1). 4 Cuibar. 5 Ou clocit, lăsat în cuibar pentru a ști găinile unde să ouă. 6 (Reg) Larvă de insectă. 7 (Pop) Lucru copt (de soare). 8 Apă stătută. 9 Vin prost. 10 Mâncare stricată. 11 Aer stătut. 12 (Pop; fig) Om leneș. 13 (Pop; fig) Om slab și palid.

CLOCITÚRĂ, clocituri, s. f. (Reg.) Ou clocit; p. ext. orice lucru clocit. – Din cloci + suf. -(i)tură.

Intrare: clocitură
clocitură
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular clocitu clocitura
plural clocituri clociturile
genitiv-dativ singular clocituri clociturii
plural clocituri clociturilor
vocativ singular
plural