2 definiții pentru clocitură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
clocitúră sf [At: COSTINESCU / Pl: ~ri / E: clocit + – ură] 1 Clocire. 2 (Pop) Timpul clocitului. 3 Ouă clocite (1). 4 Cuibar. 5 Ou clocit, lăsat în cuibar pentru a ști găinile unde să ouă. 6 (Reg) Larvă de insectă. 7 (Pop) Lucru copt (de soare). 8 Apă stătută. 9 Vin prost. 10 Mâncare stricată. 11 Aer stătut. 12 (Pop; fig) Om leneș. 13 (Pop; fig) Om slab și palid.
CLOCITÚRĂ, clocituri, s. f. (Reg.) Ou clocit; p. ext. orice lucru clocit. – Din cloci + suf. -(i)tură.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de Zavaidoc
- acțiuni
Intrare: clocitură
clocitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |