O definiție pentru clocăitură
Explicative DEX
clocăitură sf [At: DICȚ. / P: ~că-i-tu~ / Pl: ~ri / E: clocăit + -ură] Clocăit.
Intrare: clocăitură
clocăitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |