Definiția cu ID-ul 909805:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CLÓȘCĂ, cloști, s. f. 1. Găină care clocește sau care a scos pui de curînd și încă îi îngrijește. Muierea încremenise lîngă vatră... ca o cloșcă speriată de uliu. REBREANU, R. I 198. Deschidea cotețele și le da de mîncare [păsărilor], apoi le cuibărea, punea cloștile și vedea de pui mai cu milă decît cloștile. ISPIRESCU, L. 309. Oare unde-i cloșca cu puii? Puii mantii, pui, pui, pui! ALECSANDRI, T. I 263. Cloșcă artificială = instalație generatoare de căldură pentru încălzirea puilor de găină obținuți pe cale artificială. ◊ Expr. A ședea cloșcă = a ședea nemișcat. Fură cloșca do pe ouă sau fură ouăle de sub cloșcă, se zice despre o persoană care fură de zvîntă, despre un hoț de profesie. ♦ Fig. Om leneș, inactiv, care nu face nici o treabă. Pentru el, sergentul cu pricina, erou pe front, reprezintă mai mult decît maiorul, cloșcă la partea sedentară. PAS, Z. III 23. 2. (Articulat, adesea determinat prin «cu pui») Numele unei constelații din emisfera boreală; pleiadele, găinușa. Pe cînd ieșise cloșca pe cer, boierii intrau unul după altul în butcile lor. GHICA, S. 514. – Pl. și: cloște (GÎRLEANU, L. 10).