Definiția cu ID-ul 439803:


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

clóșcă (clóști), s. f.1. Găină care clocește. – 2. Femeie leneșă, codașă. – 3. Constelația Cloșca-cu-Pui. – Var. (înv.) clocică.Mr. cloce, cloță. Sl. (bg., rut. kločka), cf. alb. kločkë, klotšis, tc. kuluçka, iud. sp. klôcka (Cihac, II, 62; Meyer 190; Conev 54; DAR). Face parte din aceeași familie expresivă a lui cloci, cf. sb., slov. kvočka, pol. kwoczka și rom. clocă.Der. cloșcar, s. m. (codaș, leneș); cloșcărie, s. f. (ogradă, curte de păsări; trăsură veche și incomodă), al cărui al doilea sens pare a fi o asociere hazlie cu droșcă; cloșniță, s. f. (curte de păsări).