2 definiții pentru cliucăitor
cliucăitór, ~oáre sn [At: H XVIII, 267 / Pl: ~oare / E: cliucăi + -(i)tor] (Ban) Băț cu multe cioturi la un capăt, folosit ca bătător.
cliucăitór, cliucăitoáre, s.n. (reg.) băț care are la un capăt trei crăci retezate (crăcane), cu care se zdrobesc strugurii în hârdău; ștircă.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: cliucăitor
cliucăitor substantiv neutru
| substantiv neutru (N11) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | cliucăitor | cliucăitorul |
| plural | cliucăitoare | cliucăitoarele | |
| genitiv-dativ | singular | cliucăitor | cliucăitorului |
| plural | cliucăitoare | cliucăitoarelor | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||