2 definiții pentru cliucăitor
Explicative DEX
cliucăitor, ~oare sn [At: H XVIII, 267 / Pl: ~oare / E: cliucăi + -(i)tor] (Ban) Băț cu multe cioturi la un capăt, folosit ca bătător.
Regionalisme / arhaisme
cliucăitor, cliucăitoare, s.n. (reg.) băț care are la un capăt trei crăci retezate (crăcane), cu care se zdrobesc strugurii în hârdău; ștircă.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: cliucăitor
cliucăitor substantiv neutru
substantiv neutru (N11) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)