2 definiții pentru cliucăitor

cliucăitór, ~oáre sn [At: H XVIII, 267 / Pl: ~oáre / E: cliucăi + ~(i)tor] (Ban) Băț cu multe cioturi la un capăt, folosit ca bătător.

cliucăitór, cliucăitoáre, s.n. (reg.) băț care are la un capăt trei crăci retezate (crăcane), cu care se zdrobesc strugurii în hârdău; ștircă.

Intrare: cliucăitor
cliucăitor
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cliucăitor cliucăitorul
plural cliucăitoare cliucăitoarele
genitiv-dativ singular cliucăitor cliucăitorului
plural cliucăitoare cliucăitoarelor
vocativ singular
plural