2 definiții pentru cliucăitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cliucăitór, ~oáre sn [At: H XVIII, 267 / Pl: ~oare / E: cliucăi + -(i)tor] (Ban) Băț cu multe cioturi la un capăt, folosit ca bătător.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cliucăitór, cliucăitoáre, s.n. (reg.) băț care are la un capăt trei crăci retezate (crăcane), cu care se zdrobesc strugurii în hârdău; ștircă.

Intrare: cliucăitor
cliucăitor substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cliucăitor
  • cliucăitorul
  • cliucăitoru‑
plural
  • cliucăitoare
  • cliucăitoarele
genitiv-dativ singular
  • cliucăitor
  • cliucăitorului
plural
  • cliucăitoare
  • cliucăitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)