3 definiții pentru clitic

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

+clitic1 adj. m. (+ s. n.: pronume); f. clitică (formă ~), pl. clitice

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CLÍTIC, clítice, s. n. (Lingv.) Cuvânt, adesea contras și lipsit de accent propriu, legat de altul anterior sau posterior și făcând corp cu el. (cf. engl. clitic < gr. klinein = a se sprijini) [MW]

Intrare: clitic
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clitic
  • cliticul
  • cliticu‑
plural
  • clitice
  • cliticele
genitiv-dativ singular
  • clitic
  • cliticului
plural
  • clitice
  • cliticelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)