clisă, clise, s.f – 1. (reg.) Slănină. În general, se referă la slănina de porc, pe care maramureșenii o condimentează, o țin în saramură și apoi o afumă, consumând-o crudă, fiartă sau friptă în tot cursul anului. Sens specific în Transilvania și Maramureș: „Au strâns banii, aurul, scumpeturile, ce-au găsit în casă, le-au băgat în saci, la fel și clisa, bucatele, ce-au găsit în casă și în pod” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 181). 2. Pământ argilos. – Din bg. klisa (Scriban, Miklosich, DER, DEX, MDA).