clinteală sf [At: DOSOFTEI, V. S. 43, / Pl: ~eli / E: clinti + -(e)ală)] 1 Clintire (1). 2 (Înv) Supărare.

CLINTEALĂ 👉 CLINTIRE.

CLINTIRE, CLINTEALĂ (pl. -eli) sf. 1 Faptul de a (se) clinti ¶ 2 Fără ~, neclintit, neschimbat, statornic, nestrămutat: pace fără clintire din partea noastră ... va fi (LET.); greul este cum să păstreze acel lucru fără nici o clinteală (ISP.) ¶ ¶ C. NECLINTIRE nemișcare.