Definiția cu ID-ul 439583:


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cládă (clắzi), s. f. – Grămadă, morman, stivă. Sl., cf. bg. klada „grămadă”, rus. kladĭ „încărcătură” (DAR). – Der. clădărie, s. f. (grămadă, claie; mănunchi, snop); cladără, s. f. (grămadă; mulțime). Cf. Clădi.