Definiția cu ID-ul 909466:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CLĂNCĂÍT s. n. Acțiunea de a clăncăi și zgomotul produs de obiectele care clăncăiesc; clancăt. Clăncăitul paloșelor, strigările luptătorilor, fumul prafului... răspîndeau... spaima morții. BĂLCESCU, O. II 244.