Definiția cu ID-ul 909471:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CLĂNȚĂNÍT s. n. Clănțănire, clănțăneală. Aud pe neașteptate clănțănitul unei mitraliere dușmane. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156,5/2. Și brusc mitraliere s-au pornit. Un clănțănit uscat de oase seci, Strident și alarmant, Sfîșie noaptea către stele. CAMIL PETRESCU, V. 45.