Definiția cu ID-ul 22490:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CLĂNȚĂNÍT s. n. Faptul de a clănțăni; zgomot produs prin ciocnirea ritmică a dinților, a unor obiecte de metal etc.; clănțăneală, clănțănitură. – V. clănțăni.