2 intrări
3 definiții
Explicative DEX
Clăbucet n. culme a Carpaților prin județul Prahova, separă basinul Ialomiței de al Siretului.
Etimologice
CLĂBUCET s. n. Căciulă. (formă diminutivală din clăbăț; comun în toponime)
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de tavi
- acțiuni
Enciclopedice
CLĂBUCÉT (< clăbuc) s. n. Masiv muntos mic (alt. 800-1.400 m), rotunjit, format de obicei din fliș (ex. c. Predealului).
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: clăbucet
clăbucet substantiv neutru
| substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Intrare: Clăbucet
Clăbucet
| substantiv propriu (SP001MS) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular | — |
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)