2 definiții pentru clăbușit
clăbușit, ~ă a [At: MAT. FOLK. 121 / Pl: ~iți, ~e / E: nct] (Îvp; nob) Încărcat.
clăbușít, -ă, adj. (reg.) încărcat, împodobit.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: clăbușit
clăbușit adjectiv
| adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | clăbușit | clăbușitul | clăbușită | clăbușita |
| plural | clăbușiți | clăbușiții | clăbușite | clăbușitele | |
| genitiv-dativ | singular | clăbușit | clăbușitului | clăbușite | clăbușitei |
| plural | clăbușiți | clăbușiților | clăbușite | clăbușitelor | |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||