Definiția cu ID-ul 909473:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CLĂNȚĂU, clănțăi, s. m. Om rău de gură, care vorbește mult (de obicei pe un ton agresiv). Văd că ești clănțău și te ții cu nasul pe sus. SADOVEANU, N. F. 91. ♦ Poreclă dată în trecut avocaților și politicienilor.