Definiția cu ID-ul 949678:


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ciurgắu, ciugaie, ciurgauă, s.n. – (reg.) Izvor amenajat pentru a putea bea apă; șuvoi: „Mândrule, mândrele tale / Să duc sara la ciurgău / Și mă vorovăsc de rău” (Țiplea, 1906: 482). ♦ (top.) Ciurgău, arătură, pășune în Botiza (Vișovan, 2005); Ciurgău, top. în Lăpușel. – Din magh. csurgó „șipot” (Țiplea, 1906; DA, MDA); din ciur, creație expresivă (DER).