ciurat, ~ă a [At: POMPILIU, B. 74 / Pl: ~ați, ~e / E: ciura] 1 Trecut prin ciur (1). 2 (Înv) Ciuruit. 3 (Trs) Brodat cu găurele.

CIURAT adj. Cu găurele ca la ciur (se zice mai ales despre anumite cusături): Băiuță, poale ~e, Rău te-am visat astă-noapte (NOV.).

ciurăt sn [At: ȘEZ. XXIII, 41 / Pl: ? / E: nct] (Îvp) Vite slabe, fără calități deosebite.

ciurát, -ă, ciurați, -te, adj. (reg.) Cu dantelă, dantelat: „Leliță, poale ciurate, / Rău te-am visat astă-noapte” (Bârlea, 1924, II: 44). – Din part. lui ciura (MDA).

ciurat, -ă, ciurați, -te, adj. – (reg.) Cu dantelă, dantelat: „Leliță, poale ciurate, / Rău te-am visat astă-noapte” (Bârlea, 1924, II: 44). – Din part. lui ciura (MDA).

ciurat, -ă, adj. – Cu dantelă, dantelat: „Leliță, poale ciurate, / Rău te-am visat astă-noapte” (Bârlea 1924 II: 44). – Din ciur + -at.